Str. Tudor Vladimirescu nr. 115, Băile Govora
Denumirea provine de la farmacistul Anghel Vârgolici, fiind amplasată în centrul stațiunii, în imediata vecinătate a Hotelului Ștefănescu. Alcătuită din două corpuri, vila a fost construită în două etape,1909-1912 şi 1913-1916, proiectul fiind gândind sub forma unei clădiri cu dublă funcție–farmacie și locuință a farmacistului.
Prima construcție a fost ridicată pe trei niveluri: demisol, parter și etaj, pe o fundație cu o adâncime de 6m (de la nivelul drumului) din beton și piatră, pe malul stâng al pârâului Hinţa. Demisolul adăposteşte bucătăria, toaleta, pivniţa şi depozitul, fiind prevăzut cu un bazin din ciment în care erau păstrate medicamentele şi substanţele sensibile la căldură, răcirea fiind obţinută cu bucăţi mari de gheaţă. La parter se află trei încăperi accesibile printr-un coridor, bucătăria şi toaleta, racordată la apă încă din 1915. La etaj există două dormitoare spaţioase şi o toaletă, situată la capătul coridorului care desparte încăperile.
Dormitorul din partea vestică, cu vedere la stradă, este prevăzut cu un balcon din lemn susţinut de console şi grinzi, al cărui acoperiş se sprijină pe stâlpi dubli din lemn, ornamentaţi cu figuri geometrice şi ridicaţi pe picioare de cărămidă. Intrarea principală este prevăzută cu o uşă masivă, vitrată, în două canaturi, la care se ajunge urcând patru trepte din ciment, mărginită pe ambele laturi de câte o balustradă groasă, de asemenea din ciment. Acoperişul este simplu, de formă piramidală şi fără lucarne, acoperit cu tablă. Al doilea corp, situat perpendicular pe stradă şi alipit primului, creând împreună forma literei „L”, este construit în calcan pe latura estică și prezintă două niveluri accesibile printr-un hol şi o scară interioară din lemn. Între cele două corpuri există diferenţe constructive şi conceptuale, și nu mai formează un tot unitar, deşi între ele a existat o cale de acces.
La parter se află încăperea cea mai mare, care adăposteşte farmacia și în care se poate intra direct din stradă. În continuarea acesteia, separată de o uşă simplă din lemn, există o încăpere mai mică ce servea drept magazie şi laborator farmaceutic, din care se poate ajunge în holul clădirii. La etajul acestei aripi, în capătul dinspre stradă, se află două încăperi spaţioase care comunicau printr-o uşă în arcadă şi care sunt prevăzute cu uşi masive din lemn, care dau în balconul întins pe trei sferturi din lungimea faţadei interioare. Balconul, construit din cărămidă şi lemn, este susţinut de grinzi din lemn, având balustrada tot din lemn, asamblat în forme geometrice, dar care diferă substanţial de cea a balconului primei clădiri. La etaj există încă o încăpere şi dependinţele: bucătărie, toaletă, cămară şi terasă spre Hinţa, aflate la dispoziţia oaspeţilor și a personalului auxiliar, fiind închiriate în sezonul estival, când staţiunea era plină de pacienţi şi vizitatori. Acoperişul din tablă, cu jgheaburi şi burlane din acelaşi material, are o pantă mai lină şi este prevăzut cu două lucarne pentru ventilarea şi iluminarea podului.