Proiectul „Hai la băi!” Patrimoniul balnear din județul Vâlcea (Băile Govora, Băile Călimănești) face parte din programul Patrimoniul balnear din România, demarat în 2020, și care va continua până în 2025. Proiectul s-a desfășurat în colaborare cu Primăria Călimănești, S.C. Băile Govora S.A., SJAN Vâlcea, fiind cercetate și documentate 42 de obiective balneare.
Proiectul urmărește dezvoltarea stațiunilor situate în județul Vâlcea: Govora și Călimănești, demarată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX, și continuând până în perioada postbelică. Stațiunile balneare din Oltenia au ca bază funcțională caracteristicile biochimice cu extensii medical-terapeutice ale apelor din zonă, constând din izvoare mezotermale și nămol de tip sapropelic, ce egalează în termeni de calitate apele din stațiuni vest-europene celebre, precum cele din Franța, Germania și Austria: Aix-les-Bains, Eaux-Bonnes, Aix la Chapelle și Baden-Wien.
În prezent, în stațiunile balneare din Oltenia, numărul obiectivelor arhitecturale clasate ca monumente istorice este de 4 în Govora și 5 în Călimănești, unele dintre ele fiind asociate patrimoniului balnear (ansambluri urbane). Ace stea includ: instalații și pavilioane de băi, izvoare, ștranduri, cazinouri, vile și case rezidențiale, gări, foișoare. Astfel, lista include în Băile Govora – Ansamblu urban Govora (Vila Ivanovici, Hotel Palace, Cazinoul, etc); în Călimănești – Pavilionul central al Hotelului Central, Ansamblu urban Călimănești (Hotel Jantea 1, Hotel Vasiu, Vila Mihailidi, Vila Cantacuzino etc), Gara Călimănești (fostă Jiblea).
Situația infrastructurală prezintă factori de degradare a unui procent semnificativ dintre obiectivele stațiunilor, înregistrată în ultimii 30 de ani pe fondul privatizărilor accelerate și inexistenței investițiilor ulterioare. De asemenea, poate fi menționat și aspectul problematic al fondului legislativ, prin numărul mare al avizelor de construcție a unor noi clădiri, în pofida nerespectării reglementărilor referitoare la distanțele minime între obiective, normele de siguranță și integritatea structurală.
În aceste condiții, ne propunem valorificarea acestei importante categorii a patrimoniului cultural, prin intermediul implicării autorităților locale, a proprietarilor de obiective și monumente istorice (vile, stabilimente balneare, hoteluri, cazinou, foișoare, izvoare, cinematograf, uzină electrică, castel–turn, parc etc.), a sectorului neguvernamental, a arhivelor județene, a muzeului județean, care să contribuie, împreună, la organizarea de expoziții, dezbateri, identificări de soluții concrete și la implementarea unor bune practici de promovare și protejare a acestui patrimoniu arhitectural.
Totodată, proiectul atrage atenția asupra necesității conservării patrimoniului arhitectural antebelic și interbelic, propunând documentarea unor clădiri istorice și utilizarea lor ca exemple de bune practici (Hotelul Palace din Băile Govora, 1914, VL-II-m-B-09644, Hotelul Central din Călimănești-Căciulata, 1881-1886, ref. 1910-1911, VL-II-m-B-09701). O serioasă problemă actuală este aceea că multe dintre clădirile cu valoare istorică din stațiunile balneare Govora (Pavilionul de băi, Uzina Electrică şi Hotelul Statului nr. 1, Izvorul Ferdinand, Cazinoul – construit de prima femeie arhitect din România, Maria Virginia Andreescu-Haret, și singurul din țară în care nu s-a pariat niciodată) și Olănești sunt închise și inaccesibile, nu au fost restaurate, sau se află în lungi situații de litigiu, ceea ce determină degradarea lor accentuată. Un exemplu în ceea ce privește efectele acestor probleme îl reprezintă Vila Ivanovici, care a fost declarată pericol public de către ISU și a suferit o intervenție de urgență în 2019.
Băile Govora, înființată în anul 1887 de către generalul medic Nicolae Zorileanu, la inițiativa lui I.C. Brătianu, a fost rezultatul sincronizării politicilor de dezvoltare ale statului român cu cele ale statelor occidentale. Lucrările de captare a apelor au început în 1887, inginerul Bochet (care captase și apele de la Vichy și Aix-les-Bains) fiind însărcinat cu coordonarea proiectului. Fondată la inițiativa statului, stațiunea a reunit în faza inițială trei hoteluri, Stabilimentul de băi, alături de izvoare și clădiri auxiliare. Ulterior, au fost vândute terenuri pentru construcția unor reședințe private sau hoteluri, precum Vila Ivanovici și Hotel Ștefănescu.
Începând cu anul 1910/1912 (cf.Monitor Oficial), stațiunea a fost concesionată Societății Govora-Călimănești (condusă de Vintilă Brătianu), în scopul modernizării și extinderii. În acest context, a fost construită Uzina de apă și electricitate, și au fost realizate îmbunătățiri privind captarea apelor și utilizarea acestora. Conceput ca un oraș-grădină (după modelul orașelor–parc din marile stațiuni franceze – Vichy, Vittel, Evian, Aix-les-Bains), Băile Govora au devenit cunoscute la finalul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX, ca un exemplu relevant de oraş termal aflat la graniţa dintre Orient şi Occident. Arhitecți precum Maria Virginia Andreescu-Haret, Ernest Doneaud sau peisagistul francez Emile Pinard au conferit stațiunii o faimă continentală. Pe lângă proiectele coordonate de stat s.au adaugat cele private, reprezentate de vile și hoteluri.
Govora a devenit una dintre cele mai importante stațiuni balneare, prin proprietățile izvoarelor iodurate și sulfuroase, cu aplicații medicale în aria afecțiunilor hepatice, obezității, calculilor renali, reumatismelor, anemiei etc.
La Călimănești, primele descoperiri ale proprietăților curative ale apelor au fost realizate în jurul anului 1848, dar dezvoltarea stațiunii a început la sfârșitului secolului al XIX-lea, când au fost construite primele stabilimente balneare și vile. În anul 1860, apa minerală de la Călimănești-Căciulata avea deja o faimă europeană, fiind îmbuteliată și transportată în capitala Franței. Apele din Căciulata erau recomandate pentru tratarea afecțiunilor renale. Izvorul Golescu (ulterior, Izvorul Căciulata) a fost captat de către Alexandru Golescu încă din 1845, pentru a nu fi inundat de râul Olt. Stațiunea era dotată cu un institut de fizioterapie, iar apele minerale erau utilizate în procesele de tratare a unui variat spectru de afecțiuni, printre care: reumatisme cronice, gastrite etc. În perioada respectivă s-a concluzionat că acțiunea terapeutica a apelor de la Călimănești prezenta elemente biochimice similare celor existente în cazul apelor de la Aix-les-Bains, Eaux-Bonnes, Aix la Chapelle și Baden-Wien. Clădirea emblematică, Hotelul Central, a fost construită în intervalul 1881-1886 și modernizat între 1910-1911. Primul director medical al stațiunii a fost doctorul C. Frumușianu. Dezvoltarea stațiunii a continuat după Primul Război Mondial prin construirea Hotelurilor Jantea 1 și 2. În perioada interbelică apar și vile–reședințe de vară construite în stil neoromânesc, integrând, într-o manieră eclectică, elemente Art Deco precum Vila Cantacuzino, Mihailidi, Papagoga.
Echipa proiectului:
Dr. Daniela Mihai – membru (INP)
Dr. Florentina Udrea – membru (INP)
Dr. Adriana Speteanu-Vasiliu – membru (INP)
Andreea Dumitru – membru (INP)
Colaboratori:
Iosef Kovacs, arhitect
Florin Epure, istoric
Cătălin Sîiulescu, istoric
Parteneri:
Primăria Călimănești, Centrul de informare turistică
S.C. Băile Govora S.A.
SJAN Vâlcea