Str. Horia, Cloșca și Crișan, Băile Govora
Sanatoriul Societății Progresul Silvic a fost construit între 1928-1933, inițial sub supravegherea arhitectului Daniel Renard, continuând cu arhitectul E. Lăzărescu și antreprenorul C. Brandolini, fiind clasat „categoria de lux”, împreună cu Hotelul Palace și Vila dr. Popovici.
Construcția reprezenta la acea epocă o investiție îndrăzneață a Societății Progresul Silvic și parte dintr-o tipologie de clădiri noi în România: vilele de odihnă construite de companii private pentru angajații lor. Proiectată pentru loisir, vila dispunea de sală de bowling, restaurant și o grădină amenajată de același peisagist ca și parcul balnear, Emile Pinard.
Compoziția planimetrică se constituie din intersectarea carteziană a trei volume care se exprimă ca atare și în fațade. Corpul principal (cel mai mare volumetric) este structurat cu dublu tract, se află pe latura vestică și oferă camerelor orientare est-vest. Corpul aflat pe latura nordică este pe simplu tract, cu un coridor pe latura de nord și camerele cu orientare sudică. Corpul de pe latura estică este, de asemenea, pe simplu tract cu un coridor spre vest și camerele cu orientare estică. Această structurare a planului oferă orientări optime pentru camere, funcțiunile care nu presupun o formă de locuire ocupând orientările mai puțin favorabile. Accesul era asigurat în principal prin corpul vestic prin intermediul unui hol cu scară principală și lift. Alte trei accese asigurau serviciile hotelului, astfel încât să nu se intersecteze cu traseul vizitatorilor. Fațadele sunt compuse pe registre orizontale, cel inferior al demisolului fiind puternic marcat printr-un brâu profilat, aflat la cota parapetului golurilor parterului. O gradare se remarcă și pe verticală prin diferențierea golurilor de la parter la etajele 1 și 2, etajul 3 fiind total mansardat și luminat prin ferestre în lucarne. Acoperișul este în patru ape, cu învelitoare din țiglă solzi.
În perioada postbelică, vila a fost redenumită Casa de odihnă 1 Mai, iar în anii ’70-’80, Vila nr. 3. Dotările includeau: 190 de locuri în 66 de camere, ascensor cu trei stații, telefon interurban, sală pensiune meniuri normale și meniu dietetic, sală televizor, bibliotecă, cabinete medicale la nivelurile I și II, încălzire centrală, apă rece curentă și caldă conform programului, băi comune la fiecare nivel. În prezent, imobilul se află în stadiu de precolaps.