VL-II-s-B-09643 (ansamblu urban), 1900–1902
Str. Tudor Vladimirescu nr. 170, Băile Govora
Hotelul a fost construit între anii 1900-1902 de antreprenorul Anton Ștefănescu, arhitectul Ștefan Ciocârlan și o echipă de muncitori italieni, condusă de meșterul Enrico Monari (la fel ca majoritatea vilelor din Govora). Clădirea a fost concepută în plan dreptunghiular cu patru niveluri: parter cu magazine, restaurant, magazii și camere de închiriat la etaj. Arhitectura acesteia împletea elemente de arhitectură populară (stâlpi de lemn sculptați, galerii continue de lemn și balustradă) și clasică (bastioane, turnuri de colț). Elementele constructive şi cele ornamentale, foişorul central şi cele laterale dau o imagine rustică edificiului, dar şi o notă de eleganţă şi monumentalitate. Elementele dominante de arhitectură populară se împletesc armonios cu cele clasice specifice arhitecturii de la jumătatea secolului al XIX-lea. Camerele erau tip confort II – 77 camere (34 cu 2 locuri, 4 cu 3 locuri) și confort III – 40 camere (9 cu 2 locuri și 6 cu 3 locuri). Hotelul era dotat cu cabinet medical, încălzire centrală, apă rece curentă în camere și apă caldă conform programului, și băi comune pe fiecare nivel.
În perioada 1904-1905, aici a funcționat redacția ziarului „Curierul Govorei” și primul ghișeu poștal din Băile-Govora. În timpul ocupaţiei germane din anul 1917, hotelului i-au fost demontate şi rechiziţionate de germani, tabla de cupru de pe acoperiş şi instalaţiile sanitare. În perioada 1929-1933, contractând mari datorii din cauza pasiunii pentru jocurile de noroc, proprietarii au ipotecat imobilul, în timpul crizei economice, Băncii „Albina”. În 1934, a fost preluat de Banca Naţională, probabil în baza „Legii lichidării datoriilor agricole”. În anul 1938, banca a folosit clădirile anexe din curte, amenajând grajduri, magazii şi spaţii unde a funcţionat Imprimeria Monetăriei Naţionale (1938-1952).
Începând cu 1953, încăperile de la parter au fost amenajate ca spații comerciale, iar cele de la nivelurile I și II au fost igienizate şi pregătite pentru a primi pacienţii veniți la odihnă şi tratament. În anii ’70-’80, imobilul, trecut în administrarea Întreprinderii Economice Regionale Balneare, este renovat și redenumit „Casa de odihnă nr. 11” dispunând de 53 de camere cu o capacitate de 117 locuri. În anii ’90, imobilul a fost retrocedat Băncii Naţionale a României. În 1999, clădirea, anexele şi terenul aferent au fost donate Episcopiei Râmnicului (actuala Arhiepiscopie) care, ulterior, le-a donat Parohiei Băile Govora. În 2007, au început lucrări de reparaţii capitale, care nu au fost încă finalizate.